Un fel de "Love Story", filmul Me before you încearcă să pună pe tapet un subiect, să-i zicem, sensibil: eu, înainte de tine. Traducerea romantică Înainte să te cunosc ar putea fi considerată un îndemn către un public visător să creadă că iubirea schimbă tot, ceea ce, în sine, poate fi esențial și adevărat, însă prea puțin / deloc romantic. Iubirea care schimbă tot nu este tema acestui film, iar dacă romanciera - totodată și scenaristă - și-ar fi propus să atingă (și) subiectul acesta, nu și-a atins obiectivul.
Doi actori dulcei construiesc imagini stereotipice, cu un pic de exagerare, nu știu dacă neapărat pentru că așa le cere regizorul și/sau textul, cât poate din experiența unor ani trăiți într-o societate avidă după visele altora. Fără îndoială, farmecul personal al protagoniștilor transpiră, uneori deranjant, prin peliculă.
Filmul e vizionabil, fără doar și poate, însă nu trece dincolo de aluzie la câteva chestiuni profunde, pe care le lasă apoi în coadă de pește. Să alegem o viață într-un scaun cu rotile pentru câteva zâmbete, atingeri, sau dimineți noi după nopți de urlete de durere? Să fie eutanasia o formă acceptabilă de revoltă împotriva formei în care ne găsim la un moment oarecare în timp? Oare cum este să îți asumi răspunderea de a termina socotelile cu un trup care nu mai îndeplinește niște funcții mobile - pentru mobilitate în secvențe limitate de spațiu și timp? Cum se cuantifică asumarea sinelui pentru tine și, un pic și pentru alții? Sunt doar câteva dintre temele de reflecție proiectate de această peliculă, fără să dea măcar o secundă impresia că ar fi demne de pus în doă cadre, poate de un dialog. Will spune că avem o singură viață și e datoria noastră să o trăim din plin, atât cât putem. Atunci, cum ajunge moartea să fie afrodisiacul suprem?
No comments:
Post a Comment