Dragă Moș Nicolae,

Am aflat abia anul acesta că tu călătorești pe un cal alb și aproape că mi-aș fi dorit să mă dai și pe mine o tură cu calul. Mi-am dat seama repede că ar fi total nepotrivit, ghetuțele mele sunt pline de noroi și nu vreau să duci căluțul direct la spălătorie, că sunt mulți copii cuminți care așteaptă să treci pe la ei în seara asta. În plus, iar nu am șapcă!!  Moșule, eu anul acesta merit o nuielușă, nu doar pentru gândurile mele cu ... calul tău, ci pentru că, în general, am fost foarte obraznică.

Am îndrăznit să nu mai încerc să rezolv problemele altora și să îi iau pe oameni ca atare, să îi cred pe cuvânt, orice mi-ar spune. Mi-am făcut prieteni noi, cu care mă întâlnesc nu pentru că avem în comun niște baiuri sau la împărțit de bârfe, ci, spre exemplu, pentru a râde de faptul că, de foarte multe ori, nu avem nici leul ăla - cât costă cafeaua la automat. M-am bucurat cu nerușinare maximă de împrumuturi de la familie și prieteni, ca să învăț mai multe și ca să îmi cumpăr lucruri de care nu am neapărat nevoie ...

Adu-mi, te rog, o nuielușă, ca să mă antrenez. Mai sunt câțiva oameni în viața mea cărora le pasă exclusiv să fie ascultați și fac asta pe timpul și banii mei. Aceia cărora nu le-am spus încă pe șleau că am limitele mele, că nu știu să citesc gânduri, că unele gesturi sau cuvinte ale lor mă lasă fără replică. De aceea, Moș Nicolae, te rog să îmi aduci o nuielușă fermecată, ca să mă pot duela cu orice gând nepotrivit și ca să mă fac înțeleasă într-un mod civilizat și elegant. Și după ce am învins orice urmă de îndoială, o returnez, în caz că mai are cineva nevoie de ea.

Promit că anul viitor voi fi exemplară și îmi curăț ghetuțele, pentru că nu e igienic să lași noroiul să se usuce pe ele ... sau îmi pun asfalt în toată curtea și îmi angajez și un asistent personal. Până atunci, îți doresc o seară călăritoare ... ăăăsta, călătorie plăcută și cât mai multe dorințe împlinite.