azi e vară de-a binelea pe câmpiile şi dealurile din jurul meu. capra de sheruit for no reason m-a binedispus şi m-a înviorat, mai ceva decât cafeaua asta bună cu care îmi incep ziua :) oare m-aş putea obişnui cu trezitul la ora 6 deşi îmi vine să trântesc ceasul de perete şi nu mă pot da jos din pat până pe la 6:35 ?
lecţii de viaţă
să admitem că am înţeles că orice reuşite măreţe implică riscuri mari. în general, când îmi asum riscurile mari, pun mâna pe un obiect, cumva aleatoriu, şi plec cu el în lume, doar noi doi. un fel de romanţă cu obiect, varianta de Poklos. ultima oară am plecat cu măsuţa de cafea şi primul lucru la care am fost expusă a venit sub forma unei întrebări: crezi că e mai bine acolo, oriunde ai vrea să mergi? nu m-a surprins, sunt obişnuită cu oamenii care se îndoiesc de orice.
să ţinem cont de sfaturile care conţin ideea de a învăţa o lecţie din orice eşec. de obicei, când dau cu dinţii de podea, mă acaparează durerea destul de tare şi am tendinţa să ignor alte părţi bune sau rele din fază. în cazul meu, predica ce vine binevoitor sau simpla opinie pe care privitorul se simte obligat să o împărtăşească, în încercarea (inutilă, de altfel) de a-mi redirecţiona atenţia, funcţionează ca un duş foarte rece, care intensifică senzaţia (ne)plăcută prin care trec.
în asemenea momente îmi amintesc că neprimind ceea ce, de fapt, doresc este (uneori) spre binele meu. doar că nu exact spre binele imediat. acesta e un bine care vine altcândva, într-un timp mitic, la care nu mă pot raporta. cred că asta mi se trage de la faptul că nu am depus mare efort să învăţ regulile pe care trebuie să le încălcăm şi de aceea nu ştiu să le încalc cum trebuie.
nu las certurile să strice prieteniile mele. de obicei, evit să confrunt oamenii, pentru că nu îmi face plăcere să mă tăvălesc prin noroi. în mod interesant, lipsa de reacţie m-a ajutat să elimin toţi prietenii, cu care oricum nu m-aş fi certat. rezultatul final e acelaşi, economisesc cuvinte şi tonalităţi multe iar prietenii se selectează singuri.
zice că e bine să petreci timp singur în fiecare zi. aici am mare, mare noroc cu profesia mea. zilnic vorbesc cu pereţii cel puţin patru ore. ce să-i facem, studenţii nu mai sunt nici ei ce erau odată. eu îi iubesc oricum.
când nu te înţelegi cu cei pe care îi iubeşti, zice că e bine să ne referim doar la problemele curente. să nu amintim trecutul. O, Fortuna, zeiţa norocului, eu persist să nu înţeleg exact aceleaşi atitudini pe care nu le înţelegeam nici în urmă cu zece ani. ceea ce e trist, pentru că se pare că pe oameni nu îi schimbă nici iubirea şi nici o atitudine constantă faţă de problemele lor. astfel, trecutul şi prezentul se împletesc armonios, ca o formă de energie din culori care ne definesc prezentul.
nu în ultimul rând, se spune că cea mai bună relaţie este cea în care iubirea reciprocă depăşeşte nevoia reciprocă. când găsiţi aşa ceva, sfatul meu este să vă bucuraţi cât reuşiţi de tare şi de mult, pentru că, în general, noi nu ne iubim nici măcar pe noi înşine, darămite să mai îmbrăţisăm necondiţionat o altă fiinţă vie.
safe distance
povesteam cu cineva zilele trecute despre distanta pe care o pastram fiecare fata de altii, fata de lucruri si, pana la urma, fata de viata in general. ma intreb care varianta e mai buna: pastrarea unei aparente politicoase, bazata pe nevoia de a fi flexibil pentru a fi acceptat intr-un cerc social sau hibernarea/retragerea intr-un barlog sigur si cald de unde sa iti scoti nasul din cand in cand pentru apa si hrana sau alte necesitati mai mult sau mai putin sociale? la prima vedere, ambele par a fi solutii extreme ...
A time for new dreams
I've never had a little black dog named Toto, neither was I orphaned in the traditional sense of the word, with an aunt and uncle raising me. What I have had for a couple of months is a pair of silver shoes and I do believe they have magical properties. Plus, every day I receive a kiss on my forehead protecting me from trouble. I also know some people who use tricks to maintain illusions about themselves appearing once as a giant head, once as a beautiful fairy, once as a ball of fire, and once as a horrible monster. Luckily, these people have their own Dorothies and that exempts me from being in need of their protection. So, I'm writing this as a Thank You ! to all those who have taken me for granted. It's time for new dreams.
manipura ...
" Folosirea în exces a minţii este uşor de observat. Totul devine competiţie. Totul este o provocare, un test, o bătălie. Acest dezechilibru duce la neîncredere în viaţă, la o teamă de a lăsa lucrurile în voia lor, crezînd că, dacă nu le ţii sub control, va fi cu neputinţă să evolueze după voia ta. Această neîncredere în viaţă te ţine în gardă, mereu în apărare, gata să răspunzi la următoarea provocare.
Este o abordare a vieţii despre care se spune că e realizată sub „influenţa adrenalinei". În cazul unei neintegrări, nevoia de a-ţi dovedi ceea ce poţi este atît de puternică, încît mereu se ivesc mici conflicte de putere care să te pună la încercare. Conflictele stimulează fluxul de adrenalină, ceea ce determină un val de energie, „o precipitare". Este foarte uşor să devii „dependent" de adrenalină şi să prosperi pe seama acestei energii. Într-adevăr, este energie - dar, cînd nu eşti echilibrat, această energie nu e în armonie cu lumea înconjurătoare, ceea ce duce la conflicte. Este foarte greu să scapi de acest tip de dezechilibru, pentru că dependenţa de adrenalină duce în permanenţă la situaţii de „mînie justificabilă". „Am tot dreptul să fiu supărat, uite ce mi s-a întîmplat! " este genul de atitudine frecvent întîlnită. În această stare fiind, vei continua să atragi situaţii care să justifice - în mintea ta - o reacţie mînioasă.
Fiecare dintre noi are un fel natural de a fi, iar cînd ne acordăm cu el, conflictul dispare. O abordare energetică a vieţii ia în considerare mai întîi energia şi pe urmă evenimentele. Persoana cuprinsă de o mînie justificabilă ia în considerare mai întîi evenimentele şi apoi energia. Evenimentele nu produc energie, ci sînt determinate de ea, aşa încît această abordare „pune carul înaintea boilor". Lumea exterioară nu se va echilibra pînă cînd nu vei reuşi să echilibrezi energia ta lăuntrică.
Te simţi vinovat cînd spui „nu", te comporţi de parcă i-ai invita pe ceilalţi să profite de tine şi adopţi „rolul de martir". Incapacitatea de a te afirma şi sentimentele de neputinţă sînt, de asemenea, simptome ale unui dezechilibru. Toate aceste comportamente accentuează lipsa respectului de sine şi lipsa de încredere provocate de dezechilibru. Manifestarea insuficientă a voinţei de putere este, de asemenea, uşor de observat. Ea se reflectă în individul frustrat, ce întotdeauna trebuie să facă lucruri pe care, de fapt, nu vrea să le facă. Dacă este cazul tău, viaţa ta pare să fie dominată mai curînd de cererile celorlalţi decît de dorinţa de a-ţi asculta inima. Sentimentele de vinovăţie şi de ruşine te fac să renunţi la propriile interese şi să cauţi salvarea fiind un „om bun" şi făcînd ceea ce toţi cei din jurul tău aşteaptă de la tine.
Dacă manifeşti nesiguranţă sau o incapacitate de a-ţi plăcea de cei din jur, jocul strictei ierarhii sociale va deveni, cu siguranţă, realitatea ta. Încercările de a dovedi că eşti mai bun decît ceilalţi îţi influenţează viaţa şi imediat te retragi atunci cînd te confrunţi cu unele opinii contrare. Dacă ai prea multe conflicte de putere meschine, analizează-ţi în primul rînd problemele privind siguranţa şi capacitatea de a-ţi plăcea de ceilalţi. Dacă aceste aspecte nu sînt într-o stare de echilibru, va trebui mai întîi să pătrunzi în miezul lor pentru a fonda o bază echilibrată.
Cum să menţii un nivel echilibrat de putere al conştiinţei?
Ideal este să te afirmi atunci cînd situaţia o cere şi să găseşti puterea interioară de a fi supus atunci cînd trebuie. Dacă eşti în stare să-ţi concentrezi voinţa asupra scopurilor tale şi o relaxezi pentru te bucura de realizări, aceasta indică o manifestare echilibrată. Asta înseamnă folosirea eficientă a voinţei - nu te manifesta niciodată mai mult decît trebuie, dar întotdeauna destul ca să obţii rezultate. Un bun exemplu este persoana de succes care reuşeşte în viaţă fără a încălca sau contesta drepturile celorlalţi la reuşită.
Conştientizarea propriei individualităţi îşi are rădăcinile într-o mai bună înţelegere a armoniei, iar atunci cînd simţi o scădere a echilibrului în viaţa ta, acorzi o mai mare atenţie procesului lăuntric. Te eliberezi de trăirea exterioară şi acţionezi direct asupra propriei energii pentru a-i restabili echilibrul.
Acest echilibru vă dă flexibilitate şi vă asigură mai curînd colaborarea celorlalţi decît o competiţie cu ei. Voinţa ta de putere este eficientă prin faptul că ştii cînd să fii hotărît dacă o situaţie necesită acţiune şi implicare. în viaţă eşti destul de protejat, aşa încît, dacă totul merge cum trebuie, fără piedici, poţi să-ţi temperezi voinţa şi să trăieşti în armonie.
Renunţă la nevoia de a fi drept este un sfat ce atinge esenţialul în descrierea echilibrului."
Sursa: exploratorulconstiintei.blogspot.ro
Este o abordare a vieţii despre care se spune că e realizată sub „influenţa adrenalinei". În cazul unei neintegrări, nevoia de a-ţi dovedi ceea ce poţi este atît de puternică, încît mereu se ivesc mici conflicte de putere care să te pună la încercare. Conflictele stimulează fluxul de adrenalină, ceea ce determină un val de energie, „o precipitare". Este foarte uşor să devii „dependent" de adrenalină şi să prosperi pe seama acestei energii. Într-adevăr, este energie - dar, cînd nu eşti echilibrat, această energie nu e în armonie cu lumea înconjurătoare, ceea ce duce la conflicte. Este foarte greu să scapi de acest tip de dezechilibru, pentru că dependenţa de adrenalină duce în permanenţă la situaţii de „mînie justificabilă". „Am tot dreptul să fiu supărat, uite ce mi s-a întîmplat! " este genul de atitudine frecvent întîlnită. În această stare fiind, vei continua să atragi situaţii care să justifice - în mintea ta - o reacţie mînioasă.
Fiecare dintre noi are un fel natural de a fi, iar cînd ne acordăm cu el, conflictul dispare. O abordare energetică a vieţii ia în considerare mai întîi energia şi pe urmă evenimentele. Persoana cuprinsă de o mînie justificabilă ia în considerare mai întîi evenimentele şi apoi energia. Evenimentele nu produc energie, ci sînt determinate de ea, aşa încît această abordare „pune carul înaintea boilor". Lumea exterioară nu se va echilibra pînă cînd nu vei reuşi să echilibrezi energia ta lăuntrică.
Te simţi vinovat cînd spui „nu", te comporţi de parcă i-ai invita pe ceilalţi să profite de tine şi adopţi „rolul de martir". Incapacitatea de a te afirma şi sentimentele de neputinţă sînt, de asemenea, simptome ale unui dezechilibru. Toate aceste comportamente accentuează lipsa respectului de sine şi lipsa de încredere provocate de dezechilibru. Manifestarea insuficientă a voinţei de putere este, de asemenea, uşor de observat. Ea se reflectă în individul frustrat, ce întotdeauna trebuie să facă lucruri pe care, de fapt, nu vrea să le facă. Dacă este cazul tău, viaţa ta pare să fie dominată mai curînd de cererile celorlalţi decît de dorinţa de a-ţi asculta inima. Sentimentele de vinovăţie şi de ruşine te fac să renunţi la propriile interese şi să cauţi salvarea fiind un „om bun" şi făcînd ceea ce toţi cei din jurul tău aşteaptă de la tine.
Dacă manifeşti nesiguranţă sau o incapacitate de a-ţi plăcea de cei din jur, jocul strictei ierarhii sociale va deveni, cu siguranţă, realitatea ta. Încercările de a dovedi că eşti mai bun decît ceilalţi îţi influenţează viaţa şi imediat te retragi atunci cînd te confrunţi cu unele opinii contrare. Dacă ai prea multe conflicte de putere meschine, analizează-ţi în primul rînd problemele privind siguranţa şi capacitatea de a-ţi plăcea de ceilalţi. Dacă aceste aspecte nu sînt într-o stare de echilibru, va trebui mai întîi să pătrunzi în miezul lor pentru a fonda o bază echilibrată.
Cum să menţii un nivel echilibrat de putere al conştiinţei?
Ideal este să te afirmi atunci cînd situaţia o cere şi să găseşti puterea interioară de a fi supus atunci cînd trebuie. Dacă eşti în stare să-ţi concentrezi voinţa asupra scopurilor tale şi o relaxezi pentru te bucura de realizări, aceasta indică o manifestare echilibrată. Asta înseamnă folosirea eficientă a voinţei - nu te manifesta niciodată mai mult decît trebuie, dar întotdeauna destul ca să obţii rezultate. Un bun exemplu este persoana de succes care reuşeşte în viaţă fără a încălca sau contesta drepturile celorlalţi la reuşită.
Conştientizarea propriei individualităţi îşi are rădăcinile într-o mai bună înţelegere a armoniei, iar atunci cînd simţi o scădere a echilibrului în viaţa ta, acorzi o mai mare atenţie procesului lăuntric. Te eliberezi de trăirea exterioară şi acţionezi direct asupra propriei energii pentru a-i restabili echilibrul.
Acest echilibru vă dă flexibilitate şi vă asigură mai curînd colaborarea celorlalţi decît o competiţie cu ei. Voinţa ta de putere este eficientă prin faptul că ştii cînd să fii hotărît dacă o situaţie necesită acţiune şi implicare. în viaţă eşti destul de protejat, aşa încît, dacă totul merge cum trebuie, fără piedici, poţi să-ţi temperezi voinţa şi să trăieşti în armonie.
Renunţă la nevoia de a fi drept este un sfat ce atinge esenţialul în descrierea echilibrului."
Sursa: exploratorulconstiintei.blogspot.ro
La mulţi ani cu sănătate!
Sentimentele, impresiile, senzaţiile care ne conduc viaţa ţin de câte o parte specială din fiecare dintre noi. Acea parte care e un mic bolid. Când mergem cu pas ferm, ne agităm, ne avântăm pur şi simplu în orice situaţie. Când întreaga noastră fiinţă emană forţă, hotărâre, impetuozitate. Când suntem foarte critici. Când recunoaşterea meritelor noastre ne stimulează. Când suntem veneraţi. Când avem încredere, credem că suntem înţeleşi şi când suntem convinşi că noi stăpânim situaţia. Când luptăm cu lumea exterioară ca urmare a unor necesităţi lăuntrice. Când e util să avem de învins dificultăţi cauzate de lucruri mărunte, de fleacuri pentru care cheltuim o forţă enormă şi astfel învăţăm să respectăm puterea forţelor ce ni se opun. Când suntem în viaţa reală precum nişte eroi curajoşi, plini de voinţă, intransigenţi, demni de a fi veneraţi. Acea parte din noi care nu acceptă mustrare atunci când greşeşte, pentru că este orbită de propriile motivaţii. Când ne caracterizează expansivitatea şi agresivitatea, când suntem critici cu toţi şi repetăm greşelile. Adesea nu ducem un lucru început la bun sfârşit, uneori ne supraapreciem. Mai apoi interesele şi atracţiile noastre nu sunt stabile. Avem şi zile când o activitate încetează să ne mai intereseze şi o tratatăm cu indiferenţă. Când nu suntem suficient de mobilizaţi şi nu ne cântărim bine deciziile. Uneori suntem superficiali şi distraţi. Alteori, suntem calmi şi cu sânge rece, consecvenţi, prudenţi şi chibzuiţi. Ştim să asteptăm. Adesea, suntem tăcuţi şi ne displace trăncăneală. Vorbim liniştit şi cumpătat, cu pauze, fără a afişa emoţii strindente, cu cele mai discrete gesturi şi mimică. Reţinuţi şi răbdători, cu interese şi relaţii constante. Suntem timizi sau suporăm uşor singurătatea. Suspicioşi şi cu o sensibilitate exagerată. Din cale afară de supărăcioşi. Nesociabili, nu împărtăşim nimănui propriile gânduri, uneori inactivi şi sfioşi. Docili. Căutăm compasiune şi ajutor din partea altora. Aşa iau formă o parte din manifestările noastre. Cum ar fi ca în 2013 recunoştinţa să fie punctul de plecare pentru toate acestea şi oricare altele?
mărturisire
sfârșitul unei veri mă aduce, de multe ori, în fața ecranului alb în spatele căruia se ascundea, odată, un neant. la început a fost cuvântul ... singur, ca eliberare. azi faci parte din universul gândurilor mele și îți mulțumesc pentru asta. pe vremea când scriam în cutia cu gânduri, primul meu blog, îmi imaginam că ești un om care încerca frenetic să urce o scară. eu tot țipam de jos: "hei! hei!" și nu reușeam să îți atrag atenția. apoi am strigat: "hei, nu e nimic la capătul scării!" de mai multe ori, dar tu nu mă auzeai și continuai să te cațeri îndârjit ... suișul pe scara dorințelor nesfârșite ... atunci am devenit conștientă că sunt un subiect fascinant, de studiat cu atenție și am devenit observatorul, cât și subiectul experiențelor mele.
it's all in my head
zilele trecute ma gandeam la "cartea despre el si ea", un proiect dragut, initiat impreuna cu un prieten drag, care s-a pierdut undeva prin neant ... printre bloguri. cred ca e cazul sa-i multumesc pentru ca l-a facut disparut, era mult prea mult pentru oricine in afara de noi ... pornografie sentimentala, productie romaneasca
ghiţă
ghiţă e un om cald. când l-am cunoscut eu, era deja cărunt. are doi copii mari, o nevastă şi o casă la ţară. a terminat facultatea şi s-a mutat la ferma unde a muncit ani de zile. ferma a fost casa lui, unde a muncit cot la cot cu nevasta şi toţi angajaţii. între timp, ferma s-a dus dracului, la fel ca tot sistemul din românia, aşa rău cum era el. cu el a fost obişnuit. cu munca lui, aia pentru care a învăţat 20 ani şi pe care o făcea cu drag. n-a învăţat să fure, poate de asta nu are nimic acum.
după ce s-a schimbat sistemul, într-o bună zi, ghiţă s-a dezbrăcat de toate hainele lui şi a fugit prin pădure, până a ajuns într-o poiană, unde l-a găsit familia, după câteva zile. gol puşcă, cu ochii stinşi. l-au îngrijit şi după o vreme s-a mai înzdrăvenit. e pe medicamente. uneori, se revoltă şi nu vrea să le ia, pentru că el ştie că e sănătos. el ştie că este exact aşa, cum era înainte. înainte să o zbughească pe dealuri.
ghiţă e un om bun. mai degrabă şi-ar tăia lui o mână, decât să-ţi facă vreun rău. ţi-ar da cămaşa de pe el, şi urma de pensie pe care o primeşte lunar. nu se plânge. mai munceşte pe ici, colo, pe unde poate, are neamuri înstărite care se îndură, rar, ce-i drept, să îi mai dea ceva de făcut. maică-sa a paralizat cu ceva timp în urmă şi a adus-o cu el în casă. nu le merge rău. mai schimbă şi ei câte o vorbă, mai vin copiii în vizită. nevasta e dusă în străinătăţi la muncă, să facă un ban. de două ori pe an, vine şi ea acasă.
ghiţă e fericit. din când în când, merge la vânătoare. un mistreţ, un iepuraş, vreo pasăre. ştie să facă fripturi foarte gustoase. le prepară singur şi îi ies mereu de nota 10. pentru că le face din tot sufletul. acolo unde locuieşte el, apa e dură, nu prea bună nici de gătit, nici de făcut baie. el merge 100 km până la fiica lui să facă o baie. o dată pe lună, nu mai des, să nu deranjeze tânăra familie. în restul timpului, îşi găseşte de lucru prin jurul casei şi se plimbă. senin. ca în românia.
Subscribe to:
Posts (Atom)