Me before you?

Un fel de "Love Story", filmul Me before you încearcă să pună pe tapet un subiect, să-i zicem, sensibil: eu, înainte de tine. Traducerea romantică Înainte să te cunosc ar putea fi considerată un îndemn către un public visător să creadă că iubirea schimbă tot, ceea ce, în sine, poate fi esențial și adevărat, însă prea puțin / deloc romantic. Iubirea care schimbă tot nu este tema acestui film, iar dacă romanciera - totodată și scenaristă - și-ar fi propus să atingă (și) subiectul acesta, nu și-a atins obiectivul. 

Doi actori dulcei construiesc imagini stereotipice, cu un pic de exagerare, nu știu dacă neapărat pentru că așa le cere regizorul și/sau textul, cât poate din experiența unor ani trăiți într-o societate avidă după visele altora. Fără îndoială, farmecul personal al protagoniștilor transpiră, uneori deranjant, prin peliculă. 

Filmul e vizionabil, fără doar și poate, însă nu trece dincolo de aluzie la câteva chestiuni profunde, pe care le lasă apoi în coadă de pește. Să alegem o viață într-un scaun cu rotile pentru câteva zâmbete, atingeri, sau dimineți noi după nopți de urlete de durere? Să fie eutanasia o formă acceptabilă de revoltă împotriva formei în care ne găsim la un moment oarecare în timp? Oare cum este să îți asumi răspunderea de a termina socotelile cu un trup care nu mai îndeplinește niște funcții mobile - pentru mobilitate în secvențe limitate de spațiu și timp? Cum se cuantifică asumarea sinelui pentru tine și, un pic și pentru alții? Sunt doar câteva dintre temele de reflecție proiectate de această peliculă, fără să dea măcar o secundă impresia că ar fi demne de pus în doă cadre, poate de un dialog. Will spune că avem o singură viață și e datoria noastră să o trăim din plin, atât cât putem. Atunci, cum ajunge moartea să fie afrodisiacul suprem?



Dragă Moș Nicolae,


Am aflat abia anul acesta că tu călătorești pe un cal alb și aproape că mi-aș fi dorit să mă dai și pe mine o tură cu calul. Mi-am dat seama repede că ar fi total nepotrivit, ghetuțele mele sunt pline de noroi și nu vreau să duci căluțul direct la spălătorie, că sunt mulți copii cuminți care așteaptă să treci pe la ei în seara asta. În plus, iar nu am șapcă!!  Moșule, eu anul acesta merit o nuielușă, nu doar pentru gândurile mele cu ... calul tău, ci pentru că, în general, am fost foarte obraznică.

Am îndrăznit să nu mai încerc să rezolv problemele altora și să îi iau pe oameni ca atare, să îi cred pe cuvânt, orice mi-ar spune. Mi-am făcut prieteni noi, cu care mă întâlnesc nu pentru că avem în comun niște baiuri sau la împărțit de bârfe, ci, spre exemplu, pentru a râde de faptul că, de foarte multe ori, nu avem nici leul ăla - cât costă cafeaua la automat. M-am bucurat cu nerușinare maximă de împrumuturi de la familie și prieteni, ca să învăț mai multe și ca să îmi cumpăr lucruri de care nu am neapărat nevoie ...

Adu-mi, te rog, o nuielușă, ca să mă antrenez. Mai sunt câțiva oameni în viața mea cărora le pasă exclusiv să fie ascultați și fac asta pe timpul și banii mei. Aceia cărora nu le-am spus încă pe șleau că am limitele mele, că nu știu să citesc gânduri, că unele gesturi sau cuvinte ale lor mă lasă fără replică. De aceea, Moș Nicolae, te rog să îmi aduci o nuielușă fermecată, ca să mă pot duela cu orice gând nepotrivit și ca să mă fac înțeleasă într-un mod civilizat și elegant. Și după ce am învins orice urmă de îndoială, o returnez, în caz că mai are cineva nevoie de ea.

Promit că anul viitor voi fi exemplară și îmi curăț ghetuțele, pentru că nu e igienic să lași noroiul să se usuce pe ele ... sau îmi pun asfalt în toată curtea și îmi angajez și un asistent personal. Până atunci, îți doresc o seară călăritoare ... ăăăsta, călătorie plăcută și cât mai multe dorințe împlinite.



compromis la plic

scriam odată de câteva tipuri de persoane pe care le putem întâlni în viață. mi-am amintit de acea postare, la provocarea lui prieten drag, cu care discutam pe tema iubirilor ce mor. el contempla cu blândețe și oarecare resemnare giulgiul în care a îmbrăcat viziunea lui asupra unei femei. eu căutam lecția ce o am de învățat de la un bărbat care crede că e cadoul perfect de Crăciun. suntem toți plămădiți din același aluat, sub forme mai mult sau mai puțin păroase, dar eu sub brad n-am să pun niciodată vreun bărbat, pentru că de acolo nu se uită decât sub fusta mea sau a oricărei domnițe ar trece prin fața lui ...

să zicem că privirea mea e oină, behăitoare, dar e de oaie neagră, inadaptată, ergo, probabil, inacceptabilă. prietenul ăsta al meu e mai uman decât scrie la carte. adică, mult deasupra nivelului meu de înțelegere și cunoaștere, astfel, mai profund și mai apropiat de trăirea umană. am decis să îl cred pe cuvânt. dragul meu, tu ai dreptate. se cere compromis. căci, unde ... compromis nu e, nimic nu e ... noi, bipezii, trăim în întuneric. ne e tare teamă. că nu corespundem, că am corespunde mai mult decât ni se dă credit, că nu ni se dă ceea ce merităm, că vrem libertate, că într-o relație ne sufocăm, etc. mai jos, un exemplu simplu despre compromis. fragmentul provine din romanul Hot Plastic, publicat acum 10 ani, opera americanului Peter Craig. și după umila mea părere, acest soi de înec în dragoste, e ca bancul ăla cu cel ce se îneacă la mal ... dar oile negre simt altfel, nepermis, în special după o doză de ....ăăăla, da, cu litera C, din titlu.

“Just for future reference, don't use words like love anymore. It's a very sensitive word and it wears out quickly. Romeo barely says it, but John Hinckley filled up a whole journal with it. To put it into your terms, it's a currency that's easily devalued. Pretty soon you're saying it whenever you hang up the phone or whenever you leave. It turns into an apology. Then it's an excuse. Some assholes want it to be a bulletproof vest: don't hate me; I love you. But mostly it just means--more. More, more--give me something more. A couple of years from now, when you're on your own completely, if you really fall in love, if it really comes to that--and I pity you if it does--you have to look right down into the black of her eyes, right down into the emptiness in there and feel everything, absolutely everything she needs and you have to be willing to drown in it, Kevin. You'd have to want to be crushed, buried alive. Because that's what real love feels like--choking. They used to bury some women in their wedding dresses, you know. I thought it was because all those husbands were too cheap to spring for another gown, but now it makes sense: love is your first foot in the grave. That's why the second most abused word is forever”.

și până mi-am editat gândurile scrise, am înțeles și cum am ajuns să le scriu. de frică să nu rămân cu nodul ăsta în gât, iar de data asta mi-a fost de folos. am avut timp să îmi amintesc că unele lucruri se dăruiesc, pe când altele se cer(n) ...

taking ourselves and others for granted

povestea despre care ar putea fi vorba azi ... ar fi putut să înceapă chiar aşa: 


de fapt, toate cele cântate mai sus ar fi putut să fie oriunde în structura poveştii de azi: la început, la mijloc sau chiar şi la sfârşit. şi s-ar putea spune cu o oarecare certitudine că ar fi fost valabilă fiecare notă muzicală, indiferent cine ar fi cântat-o - el sau ea. deşi, poate mai mult ea, pentru că, poate, bărbaţii sunt mai pragmatici şi exprimarea sentimentelor ar putea fi mai altfel ... cu un pic de trăire, poate cam aşa: 


în orice caz, vorbim despre muzicalitate şi repetabilitatea unor sunete şi trăiri, cu sau fără note muzicale, pe un interval în funcţie de percepţiile subiective individuale. mai pe scurt şi mai tehnic, vorbim de disonanţă cognitivă şi despre conflict interior. ceva de genul acesta:


eterna poveste ... căci avem ochii mari şi pupilele larg dilatate ...

du bist mein Wunder, mein blauer Planet ...

mi-era dor să bat câmpii pe blog despre verzi și uscate, mai ales pe seceta asta, când singurul lucru bun de făcut este să stai la umbra unui copac lângă o limonandă ... și  după ce am stat zece minute cu pagina de postare deschisă mi-am dat seama că nu am idee ce aș putea scrie. îmi rămâne să împart cu voi un cântecel nemțesc un pic mai vechi, care-mi sună vesel și potrivit pentru o seară de duminică. 

truth by Rumi



Words are a pretext. It is the inner bond that draws one person to another, not words.

what are we good at ?

what would you say if someone asked you what you were really good at? playing basketball, doing maths, making other people miserable? as easy a question has left me gasping for air, because while trying to answer it, i found myself forced to admit that the first thing that comes to my mind is ... stubbornness. that's right, there are certain ideas i get that stay with me forever  ... and a day, even long after i have made a decision to let them go ... there is a harsh word i'm thinking of when trying to label this tendency but i will use a loving expression and describe it as a mild procrastinating spell ... i get one of these every now and then and when i do, it is going to spend a lot of time in my company ... the good thing about it is that it ... goes away ... eventually ... so, one of the things i'll do better this year is to give up being a mule and be more willing to take everything as it comes. let's see how that works out ...

it's been a good year

on 1 January 2013 i overslept, which made me worry a bit about how this year would turn out ... and yes, i must admit it has been a year in which i was late for work more than once ... thank God for the lovely students who have accepted my eccentricity ... next year i will try to be more punctual ...


another thing that was a tad of a challenge was dealing with the authorities ... next year, may i please have a Cake Boss? thanks, Moni for reminding me of this song:


gratefully made it to the last 10 days of 2013. though some have said it's been a messy period, to me this year has brought a lot: clarity, better health, sports and good spirits. 

among the lessons learned, one of the most important ones for me has been to give up the need to meet (social) requirements because that's the proper way in life. this one little thing can be like learning the alphabet again, because the entire focus will shift from the outer realm towards ... in my case, back to some of the things i adore: cartoons, pets, making presents, reading until 3 in the morning and laughter. 


love, gratitude and harmony have returned to my life and the three years i have been smoke-free seem like a beautiful present to top the cake i will eat over the holidays. so people, do feel happy and look forward to a harmonious and excellent 2014! 

privește înapoi cu mân(dr)ie

Pe prietenul meu, Vasile l-am cunoscut prin intermediul acestui blog. El zice că nu mai e la modă bloguiala. 

În urmă cu niște ani, am descoperit un instrument de dialog, în mediul virtual, cu oricine. Așa cum aveam să trăiesc chiar pe pielea mea, spațiul acestui jurnal, deschis oricui dorește să-l citească, funcționează identic cu mediile în care ne învârtim în fiecare zi. Ceea ce oferă, poate, blogul, în plus față de contextele de comunicare față în față, este distanța mai mare între vise, o respirație mai mult înainte de orice ai avea de spus. 

Azi (și în fiecare zi) sărbătoresc existența acestui blog, privind cu încredere înspre liniștea ce vine dinspre toți cei care ajung pe aici. Sunt recunoscătoare că există cetățeni care continuă să scrie pe bloguri și că am șansa să aflu diverse din scrierile lor. Slavă Domnului, blogurile nu s-au închis doar pentru că alte instrumente de comunicare/socializare par a le fi surclasat. Sunt mulțumită totodată că prin intermediul lui, pot să exersez o aptitudine ce pare a fi pe cale de dispariție, scrisul. Îi datorez, de asemenea, împărtășirea multor gânduri care n-ar fi ajuns până la mine, dacă nu erau protejate de confortul anonimatului. Am plâns și am râs împreună cu necunoscuți care mi-au devenit prieteni în viața reală și am învățat din nou să mă ghidez după vocea interioară. Am învățat multe despre curaj și despre speranță, despre cât de ușor se năruie credința în oameni, despre câte mai am de învățat pe lumea asta și despre amplitudinea intențiilor umane. În timp ce Facebook e ca un album viu de omuleți care circulă prin fața ochilor mei, blogul rămâne spațiul aerisit unde am timp să mă exprim în felul meu propriu și care oglindește și lenea sau zelul cu care abordez o serie de teme. 

Din punctul acesta de vedere, din punctul de vedere al timpului investit în înșirarea de cuvinte, e firesc ca într-o lume în viteză să nu existe dorința de a respira mai adânc înainte să vorbim. Până când omul rămâne o ființă socială și mai ales în condițiile în care idealul extrovertit este comunicarea cât mai rapidă și mai clară a ideilor, rețelele care oferă mai multă expunere vor fi ca mierea pentru toți cei interesați. La fel cum și blogurile pot foarte bine să existe pentru cei care vrem să mișcăm mai încet. 

La mulți ani, blogule, să fii iubit și apreciat la valoarea ta reală!


thank you, Doreen Virtue

Healthy Boundaries for Highly Sensitive People
Here is an excerpt from Doreen's new book, “Assertiveness for Earth Angels”

"A boundary is your limit, which no one can overstep or violate. No matter who the other person is or how much you love him or her, your boundary is something that he or she is not allowed to breach. 

For instance, I have boundaries in all of my relationships that dictate that you must treat me with respect. I, in turn, will treat you with respect. This is a nonnegotiable boundary for me, and if anyone violates this and is disrespectful toward me, I will try to clear the energy by discussing my feelings and boundaries, and then listening to the other person. If he or she continues to be disrespectful toward me, the relationship is over, without any guilt on my part. I still love the person, but because of the behavior overstepping my firm boundary, I no longer have contact with him or her. Boundaries are a necessary part of self-care, just like washing your hair or wearing shoes to protect your feet. They are healthy, normal, and necessary. 

Every relationship has issues and negotiations about each person’s personal boundaries. So it’s not whether you have conflict, but how you deal with conflict that matters for a long-term relationship.

Personal boundaries include how much . . .

• . . . body space and distance from other people you need. 
• . . . time alone you prefer.
• . . . affection and romance you need.
• . . . you need to hear words of affection.
• . . . you need your personal items to be left alone and untouched by others.
• . . . you require honesty, reliability, and sobriety within the relationship.
• . . . financial equality and fairness matter to you [. . . and so forth].

Part of being an assertive Earth Angel is learning how to have the strength and the courage to maintain your boundaries. It can get exhausting when it feels like other people are trying to step all over your boundaries. It might wear you down, and you start to think, Does this really matter? Well, it does!

Your inner self relies upon your outer self for caretaking. You might say that your inner self is like a little child you’re nurturing. That means that if it’s tired or needs to play, your outer self should honor this and not push your inner self beyond its limits. 

Even though the other person may be disappointed or even angry when you say no, believe me when I tell you that he or she does understand. Remember that the other person is human, too, and knows what limitations are like. Even if your refusal comes as a disappointment, deep down he or she will respect you for it! 

When you say no, you’re modeling healthy behavior for others. Part of the reason why they may react angrily toward you is because it’s never occurred to them that they could say no to unreasonable demands put upon their own time! 

So when you do something that people haven’t seen you do previously—like saying no—they may be surprised. They may take your no personally, and it’s okay for you to briefly explain that this isn’t anything personal and has to do with you maintaining clear boundaries with respect to your schedule. 

Don’t feel like you have to explain why you’re saying no, though. The more you explain why, the more leverage the other person has, which he or she can use to manipulate you into changing that no into a yes.

Boundaries mean that you teach people what you will and won’t accept in the relationship. They can be a lot of work, but that’s what it takes to build a healthy relationship with yourself and others.

Another important boundary is to respect your right to schedule your time. Don’t allow others to dictate your schedule to you. For instance, you have the right to not answer the phone or doorbell when it rings, and to not feel obligated to immediately answer emails or social media posts. If someone asks you to drop everything to drive them across town, you have the right to say no. It’s like the old adage: “A lack of planning on your part doesn’t constitute an emergency on my part.” We must overcome impulsive rescuing tendencies. 

A lot of people use guilt to manipulate others into getting their way. They also include flattery mixed with guilt. So, as an example, they’ll say, “Only you can help me; and if you don’t help me, there will be horrible consequences for me.” 

As a sensitive Earth Angel, you don’t want anyone to suffer, so you allow the other person’s words to manipulate and control you. Then you feel weak and used, as well as resentful and angry. Add to this the frustration that arises because you’ve backtracked on your promise to take excellent care of yourself . . . and you’ve got a heap of toxic energies inside your mind, emotions, and body.

It’s so important to remind yourself that every person has the same Source: God. Those who play with your emotions to get their way are creations of God, just like you and everyone else. You’re not their God, nor are you their Source. So, allow Source God to be the person’s caretaker. Pray for guidance about how you can truly help him or her gain strength and be self-sufficient. 

Of course, there will be instances where you’re acting as an Earth Angel and bringing forth God’s help through your efforts. But those instances are clearly guided by love, not by guilt. 

If you’re giving because of guilt, it’s not true or pure giving, as was discussed in the previous chapter. Your gift out of guilt is tainted with toxic energies.

Boundaries are a form of self-care. When you stand up for your boundaries, meaning that you don’t allow others to manipulate, guilt, or control you, your inner self applauds and thanks you.

Your self-esteem and confidence increase whenever you successfully stand up for yourself.

Now, by “stand up for yourself,” I don’t mean that you’re aggressively pronouncing judgments over others. Remember that assertiveness upholds everyone’s rights: yours and those of the other person involved. When you maintain your boundaries and say no with grace, love, and firmness, you teach people how to handle boundaries. 

You’re not their Source; God is! If you make yourself their Source, then how will they ever learn to support themselves and grow?

When I was first teaching angel courses, I made time to sit down personally one-on-one with each student. During these individual sessions, I’d tune in to the student’s angels and answer all of the questions that he or she had. And then I’d go home and be ill and tired for two to three days after the workshop; I had allowed myself to become drained, under the misguided notion that I was the one to help and serve all these students. 

After that, I realized that I wasn’t doing myself or them any favors by being so accessible. I realized that it was important for me to model good healthy boundaries to my students, many of whom were in training to become spiritual teachers themselves. I needed to teach each student how to access Divine guidance and answers for him- or herself, instead of needing to go through me or another person. 

So, in my teaching I began emphasizing how to receive clear angel messages for yourself. I also created definite breaks in the schedule for the course, during which I wouldn’t allow anyone to ask me questions. When questioned during my break, I’d say: “Other people may want to hear the answer to this question, so let’s save it for when we’re all back together.” I’d also tell students that I was in a human body that needed rest and recharging. 

I knew that by taking a break, I’d be a more effective and higher-energy teacher. I’d also be happier, which is a very important quality in a teacher. I’ve always told my students that it’s beneficial to take lots of different classes, as long as the teacher is a happy person. A happy teacher teaches other people how to be happy, both directly and by role-modeling happiness. And happiness is the most important thing anyone can teach!

In addition, when you exercise strong and healthy boundaries as a parent, you teach your children how to do the same. Don’t you want your children to grow up learning to respect themselves, their time, and their energy levels? Of course you do! Well, so too does God want this for you and everyone else!

Affirm often: “I think I can; therefore I can!”

Plenty of people come to me and argue in favor of their limitations. They forcefully tell me why they can’t enact the positive action steps that their angels are guiding them to take. They imply that they’re somehow special and are being blocked or thwarted from their dreams. Everyone else gets cut a break, but they’re very special victims in their own minds.

If they would put half the energy they expend arguing for what they can’t do toward arguing in favor of what they can do, then they would be well on their way to living their dream lives! 

When you exercise your boundaries and learn to say no, you have more free time to devote to your passions and priorities, instead of feeling like you have to steal away moments to write that article, take that class, read that book, learn to play that musical instrument, start that new business, practice your healing skills . . . and so forth. 

Boundaries give you a healthier and happier mind and a higher energy level, because you’re no longer fixated on the thought that people have taken advantage of you. When you feel resentful, you obsessively think about the other person’s mean behavior toward you. This type of thought pattern, if left unchecked, can lead to depression, anxiety, addictions, relationship issues, loneliness, fearfulness, and other toxic results".

iubesc mijlocul săptămânii

cum sună o zi scurtă de lucru, încheiată cu succes la amiază, cu radioul pornit, Led Zeppelin în fundal şi  afară ploaie măruntă de toamnă? mie îmi pare a fi o binecuvântare să ştiu că am toată după amiaza la dispoziţie să mă bucur de viaţă !!! 

The Optimist Creed

Promise Yourself

To be so strong that nothing can disturb your peace of mind.
To talk health, happiness, and prosperity to every person you meet.
To make all your friends feel that there is something worthwhile in them.
To look at the sunny side of everything and make your optimism come true.
To think only of the best, to work only for the best and to expect only the best.
To be just as enthusiastic about the success of others as you are about your own.
To forget the mistakes of the past and press on to the greater achievements of the future.
To wear a cheerful expression at all times and give a smile to every living creature you meet.
To give so much time to improving yourself that you have no time to criticize others.
To be too large for worry, too noble for anger, too strong for fear, and too happy to permit the presence of trouble.
To think well of yourself and to proclaim this fact to the world, not in loud word, but in great deeds.
To live in the faith that the whole world is on your side, so long as you are true to the best that is in you.
        
Christian D. Larson - Your Forces and How to Use Them, 1912

October wish

"I want that love that moved the mountains.
I want that love that split the ocean.
I want that love that made the winds tremble.
I want that love that roared like thunder.
I want that love that will raise the dead.
I want that love that lifts us to ecstasy.
I want that love that is the silence of eternity".
Rumi

urare de sfârșit de săptămână

cu siguranță ați avut și/sau aveți de a face cu oameni care se află într-o relație perfectă cu ei înșiși, care nu au nevoie de cei din jur decât pentru a le face observații și care se cred darul lui Dumnezeu pentru oricine intră în contact cu ei. iată ce tipuri am întâlnit: 

cei care au adunat tot felul de hârtii care să ateste calificările multiple pe care le au: trei facultăți, două doctorate, etc. acești cetățeni te corectează rapid la cea mai mică scăpare și îți citează filozofi din secolul 18 când ieși cu ei. indiferent ce calificări ai tu, ei cred că trebuie venerați. de regulă, le lipsește total empatia și te jignesc cu cea mai mare naturalețe. 

cei care îți declară cât de mult te plac deși faci parte din categoria cu care ei nu s-ar împrieteni niciodată. adică, pentru tine, se coboară de pe nori și îți fac o favoare. genul care te etichetează.

artiștii, muzicienii care te critică pentru că ești comun dacă ai o slujbă de la 9-17 și care simt că sunt mai evoluați decât tine, iar tu ești un amărât de conformist. 

cei care ocupă o poziție cu o oarecare vizibilitate: prezentatori teve, ziariști, câte un blogger semi-faimos. ei se așteaptă să fie tratați regește oriunde merg și se uită la tine de sus, zicând parcă: tu știi cine sunt eu?? în vocabularul meu, indiferent dacă e bărbat sau femeie, un asemenea biped e o divă. 

cei care au reușit mereu să facă tot ce și-au propus, sunt frumoși, deștepți și incredibili. tu ești binecuvântat că ai dat peste ei în viața asta. seamănă mult cu prima categorie, dar aceștia au în plus și carismă, ceea ce le umflă orgoliul și mai tare. țin seamă exclusiv de dorințele lor. 

sportivii, adică cei ce merg la sală zi de zi și asta le dă undă verde la critica celorlalți. numără caloriile, nu consumă zahăr sau prăjituri și sunt foarte disciplinați. trebuie să recunosc, aș dori să fiu ca ei, numai puțin și numai în cazul în care pot să îmi păstrez simțul umorului, să fac haz de kilogramele în plus pe care le mai pun din când în când, fără sarcasme din partea corpurilor sculptate. 

bonomii, o categorie impecabilă. nu suportă decât tratamente de cinci stele și doar fițe. dacă ai vreun prieten care nu a făcut liceul, nu se mai uită la tine, iar dacă familia ta stă cumva la țară, ai pierdut orice șansă de a te împrieteni cu ei. 

să ne ferească îngerii noștri păzitori de ei !


să alegi greșit e mai sănătos decât să nu alegi deloc

azi dimineaţă în timp ce îmi savuram cafeaua, am citit un articol scris pe un blog românesc, pe care îl puteţi găsi aici. cred că cel mai important punct din articolul mai sus menționat este acela de a căuta permanent contactul cu oameni care te inspiră, de la care ai ce învăța. 

citat

"A fi viu înseamnă a avea simţul umorului, a avea o profundă calitate de a iubi şi de a te juca în voie". (Osho)

de la Eckhart Tolle citire

"Ego takes everything personally. Emotion arises, defensiveness, perhaps even aggression. Are you defending the truth? No, the truth, in any case needs no defense. ... You are defending yourself, or rather the illusion of yourself, the mind-made substitute. It would be even more accurate to say that the illusion is defending itself. ... Every ego confuses opinions and viewpoints with facts. Furthermore, it cannot tell the differences between an event and its reaction to that event. Every ego is a master of selective perception and distorted interpretation".

Eckhart Tolle - From (A New Earth)


legenda albinei (culeasă de G. Coșbuc)

Era odată o femeie şi avea doi copii: un băiat şi o fată. Copiii au plecat amândoi în lume, să-şi caute de lucru, pentru că mama lor n-avea putere să-i ţie. Băiatul a intrat învăţăcel la un ţesător de pânză, iar fata căra pietre pentru zidarii care făceau case.
După câtăva vreme, mama lor s-a îmbolnăvit de moarte şi a rugat pe un om din satul său să ducă veste copiilor. Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat şi pe fată. Băiatul era tocmai la războiul de ţesut. Şi când i-a spus omul de ce a venit, băiatul răspunse:

"Eu ce să-i fac? Las să moară, că e bătrână şi i-a sosit ceasul. Eu nu pot să plec, că am prea mult de lucru."Şi a rămas băiatul tot la război, şi a ţesut mai departe şi n-a plecat.
Pe fată a găsit-o omul suind schelele cu pietre în poala hainei. Şi când i-a spus omul de ce a venit, fata a lăsat pietrele jos şi a început să plângă, şi a plecat într-un suflet spre casă. Mumă-sa, când a văzut-o, s-a ridicat din pat şi de multă bucurie i s-a limpezit sufletul; dar s-a făcut neagră de supărare când i-a spus că băiatul n-a vrut să vie. A luat capul fetei între mâini şi a sărutat-o pe frunte şi a zis:
"Măcar că el a uitat de mine tocmai în ceasul morţii mele, eu vă iubesc deopotrivă pe amândoi. Il iubesc şi îl iert. Şi dacă a făcut cu asta vreun păcat, să-1 judece Dumnezeu, că e drept şi puternic, şi judecata lui e fără greşeală.
Aşa a zis biata mamă, apoi şi-a lăsat capul pe căpătâi şi a închis ochii şi-a murit.
Şi, în clipa aceea, fata s-a făcut Albină, iar băiatul Păianjen. 

Şi de atunci Păianjenul trăieşte singur, veşnic singur, fără fraţi şi fără surori, şi fără părinţi. El fuge de lumină şi veşnic îşi ţese pânza prin locuri întunecoase, şi e posomorât şi supărat, iar oamenii îl urgisesc şi, oriunde îl află, îi strică pânza şi pe el îl fugăresc şi îl omoară. Iar Albina, de atunci e veselă şi toată ziua zboară de pe o floare pe alta şi trăieşte cu părinţii ei şi cu fraţii şi cu surorile la un loc. Oamenii o iubesc şi o văd cu drag căci ea cu toţi împărtăşeşte ce adună şi tuturor le dă din mierea ei, iar casa ei e fagurul cel galben ca soarele, şi din ceara albinelor fac creştinii lumânările pe care le aprind în ceasul morţii şi le pun să lumineze sub icoana Maicii Domnului.

vreau ...

o grădiniță pentru adulți. dacă se poate, din aceea cu program prelungit. vreau dulăpiorul meu în care să îmi așez bocceluța cu echipamentul pentru sport, acuarelele, hârtia colorată, lipiciul, creioanele colorate și carnetul de ... copil, în care să mi se lipească steluțe sau puncte negre în funcție de felul în care mă comport. vreau colegi de grupă care să nu înțeleagă nimic din ceea ce se întâmplă și asta să nu aibă prea mare importanță. 

de urmărit în luna aprilie


• 10 aprilie 2013 - Luna Nouă. Luna va fi în mod direct între Pământ şi Soare şi nu va fi vizibilă de pe Pământ. Această fază are loc la 09:35 ora României.
• 16 aprilie 2013 - Luna la apogeu la ora 00:21 Luna va ajunge la Apogeu, cel mai îndepărtat punct față de Pământ: 404.865 km de Pământ.
• 18 aprilie 2013 - Conjuncția Marte-Soare la ora 02:00.
• 21,22 aprilie 2013 - Ploaia de meteori Lyride. Lyridele reprezintă o ploaie de meteori cu intensitate medie, producând de obicei aproximativ 20 de meteori pe oră. Acești meteori pot produce cozi de praf strălucitoare care durează și câteva secunde. 
• 25 aprilie 2013 - Luna Plină. Pământul va fi intre Soare și Luna. Luna va fi pe deplin luminată aşa cum se vede de pe Pământ. Această fază are loc la 19:57 ora României.
• 25 aprilie 2013- Eclipsa parțială de Lună. Pământul va fi între Luna și Soare iar umbra Pământului va acoperi parțial discul lunar la ora 23:09. Eclipsa va fi vizibilă în cea mai mare parte din Africa, Europa, Asia și Australia.
• 27 aprilie 2013 - Luna la perigeu la ora 21:48 Luna va ajunge la Perigeu, cel mai apropiat punct față de Pământ: 362.268 km de Pământ.
• 28 aprilie 2013 - Saturn la opoziţie. Planeta cu inele va fi cel mai apropiată de Pământ și fața sa va fi pe deplin luminată  de Soare la ora 11:00. O opozitie se întâmplă atunci când o planeta este la o alungire de 180° față de Soare şi astfel, apare opusă Soarelui pe cer. Acesta este un bun moment pentru a vizualiza Saturn și sateliții săi. 
Sursa: www.sprestele.ro

prizăm ?

mi-s tare dragi oamenii pe care îi văd foarte rar. când mă întâlnesc cu ei, îmi trece prin cap un gând fugar despre cât de fain ar fi să îi văd mai des, în cazul în care programul fiecăruia dintre noi ar fi altfel organizat și viețile noastre ar avea vreun drum în comun. și pe urmă îmi trec prin minte imagini cu ... melcul dintr-un banc sec ce-mi place mie și pe care o să vi-l spun mai târziu. 

ne vedem rar pentru că:

1. alergăm să facem rost de bani ca să plătim chirii, facturi, rate, pamperși, medicamente, etc.
2. alergatul după bani se face după un program bine gândit, de regulă de circa 8 ore pe zi, care, de fapt, în foarte multe cazuri, ține mai mult, din diverse motive, pe care nu suntem remunerați să le enumerăm ....
3. după programul bine gândit de muncă, avem de umplut câteva ore cu activități semnificative, de genul: cumpără pâine, plătește factura la curent, gaz, apă, repară țeava spartă la baie sau centrala care tocmai s-a stricat - de cele mai multe ori trebuie chemat cineva, care vine, constată, îți dă un diagnostic, te taxează, îți spune la ce să te aștepți la următoarea vizită când va fi remediată defecțiunea (la prima vizită doar se constată) iar la vizita nr. 2, tot pe banii tăi, îți spune că baiul detectat prima oară (pentru care ai stat o săptămână din iarnă fără centrală) nu e senzorul comandat și care a trebuit să fie livrat în săptămâna-cea-fără-de-apă-caldă, ci o simplă chestie înfundată, neobservată inițial. activități consumatoare de timp. mereu apare câte una.
4. dormim cam mult. adunând orele de muncă (includem aici și mersul și venitul de la lucru) și încă trei ceasuri de rezolvat cumpărăturile, spălatul pe dinți, pieptănatul, îmbrăcatul, cafeaua de dimineață, reiese că rămân circa 10 ore pe zi pentru somn și interese personale, a.k.a. pasiuni, activități de relaxare, etc. eu dorm cam 7 ore pe noapte, ceea ce înseamnă câteva ore bune pentru ca să fac fix ce vreau eu. uneori, reușesc asta în somn (fac fix ce vreau) însă destul de rar.
5. din orele zilnice în care avem posibilitatea să facem ce ne place, o oră mâncăm, circa o oră vorbim la telefon cu cei mai apropiați plus chestiuni colegiale sau de ajutat pe cineva din afara serviciului. aș fi de acord să ne hrănim cu pastile, că ar merge mai repede. rămâne ceva timp ca să facem diverse, printre care să ne întâlnim cu prietenii. ca să ajungem la întâlnirea cu cineva, consumăm în total 40 minute, tur-retur. rezultă circa 20 minute de quality-time. rezultă că ești norocos să ai o familie formată din puțini membri și un prieten, maxim doi cu care să petreci ceva timp zilnic. în al doilea rând, ești un om fericit dacă îți place să mănânci, să te îmbraci, să te piepteni, să circuli dintr-un loc în altul și să observi oamenii din maxi-taxi sau autobus. cred că ești fericit și atunci când ești singurul responsabil de programul tău, de timpul tău și banii tăi. 

revenind la promisiunea din primul paragraf, știți de ce a murit melcul? pentru că s-a uitat în priză!

big bear

concursuri

mă uit în fiecare an la eurovision. anul acesta mă neliniștește foarte tare muzichia votată de compatrioții noștri. am văzut că părerile sunt împărțite, gusturile nu se discută, până la urmă. ar fi, cred, cel puțin 10 melodii care îl vor surclasa pe Ouatu al nostru. cele de mai jos se află printre ele, într-o ordine oarecare. 






good music

Thebluescornerradio

Tremé, cartier din New Orleans

Una dintre cele mai vechi comunităţi afro-americane e atestată documentar încă de la 1730. Pălărierul francez Claude Tremé moştenise pământuri de la familia soţiei sale şi a început să le împartă pe parcele. Se vorbea limba franceză, iar locuitorii erau zidari, sculptori, scriitori, intelectuali. Prima antologie de poezie scrisă de artişti de culoare a fost publicată în anul 1845. Cotidianul  Tribune a fost unul din primele ziare publicate de populaţia de culoare. Ei se întâlneau la piaţa de duminică în Congo Square, unde se făcea comerţ, repetiţii pe tobe, se dansa bamboula, dans tradiţional african. Aceste ritmuri africane s-au infiltrat rapid în căminele celor din zonă şi au constituit fundaţia pe care se va ridica jazz-ul câteva decade mai târziu. Fanfarele, bucătăria Creole, condimentele africane, toate erau la modă în Tremé. Afro-americanii liberi au contribuit la construirea bisericii Sf. Augustin, inaugurată în anul 1841, cu un loc special rezervat sclavilor. Coloniştii şi emigranţii spanioli convieţuiau cu populaţia de culoare şi au construit o comunitate educată, în care se purtau discuţii pe tema drepturilor universale ale omului, fenomen singular şi excepţional în America antebelică. Tremé rămâne o localitate de interes istoric şi cultural, chiar şi după dezastrul provocat de uraganul Katrina. Serialul "Treme", ajuns la cel de-al patrulea sezon, prezintă acest cartier din New Orleans, oraşul paradelor muzicale, al carnavalului de Mardi Gras şi al celebrelor înmormântări vesele. Ultimele cinci episoade din acest serial se vor difuza în 2013. 

minut de lectură

"Nu-mi place să trăiesc între lucruri scumpe, valoarea materială a obiectelor mă înspăimântă. Ideea că n-am voie să scap din mână paharul, că ar fi o nenorocire să ciobesc farfurioara, că e de neiertat să pătez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de mişcare, ci şi de gândire. Faptul de a purta o podoabă pe care nu trebuie să o pierd, de a avea o haină de care trebuie să am grijă, de a stăpâni ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentru că orice dependenţă de materie mi se pare de nesuportat, pentru că orice posesie este o dependenţă.

Îmi dau seama că ceea ce spun îmi poate atrage dispreţul unei întregi categorii de fini degustători ai frumuseţilor şi bunurilor lumii. Am auzit şi am citit de atâtea ori că, băut dintr-o cupă de cristal, vinul este altfel, încât îmi dau seama că e descalificant să mărturiseşti că de teama de a nu depinde de cupă poţi să renunţi şi la vin. Cu atât mai mult cu cât spaima de valoare devine implicit şi spaimă de frumuseţe, frumuseţea însăşi fiind, din cele mai vechi timpuri, convertibilă în valoare materială".

(Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest)

a multitude of stars

now on MGM, a work of art

"it is odd and melancholic, but richly intelligent and rewarding, particularly with repeated viewings ... and the casting is perfect, particularly Jonathan Pryce as the ironic Bloomsbury butterfly Strachey, and Emma Thompson as the strangely alluring Carrington"



ce au băieții ăștia cu ochii?


cipcirip


începând cu 1 iulie 2013 se pot elibera cărţi electronice de identitate. acestea vor conţine, ca şi paşapoartele, datele biometrice: imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete. Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) declară că este necesară sporirea gradului de siguranţă al actului de identitate pentru a împiedica tranzacţiile imobiliare ilicite, traficul de persoane sau pentru a stopa migraţia ilegală. "Pentru persoanele care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză eliberarea cărţii electronice de identitate, se eliberează carte de identitate fără cip încorporat, care conţine date ... în format tipărit, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă", mai spune Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. din punct de vedere tehnologic, cartea electronică de identitate (CEI) va avea încorporat un cip dublă interfaţă, cu contact şi contactless, care va include un microcontroler integrat, cu capabilităţi de procesare criptografică, memorie internă şi o antenă pasivă. potrivit OUG nr.82/2012, până la data de 30 iunie 2013 se va realiza o platformă-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere şi punere în circulaţie a CEI. data oficială de punere în circulaţie a cărţii electronice de identitate se va stabili prin hotărâre a Guvernului. DEPABD afirmă că realizarea cărţilor de identitate electronice va fi posibilă după ce Guvernul va adopta Hotărârea privind modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la aplicarea dispoziţiilor legale din domeniul evidentei persoanelor, actelor de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actelor de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, rezidenţi în România.
Sursa: Gandul.info 

read the rules again

se zice că fără reguli, toată lumea ar face fix ce vrea şi atunci s-ar naşte haosul. mi-ar plăcea să ştiu că facem fiecare ce vrem, pentru că asta ar însemna că fiecare dintre noi ştim exact ce vrem.

din pruncie suntem învăţaţi  să fim cuminţi şi să ascultăm de părinţi, de unii şi alţii care au deja experienţa vieţii, etc. să ne conformăm unui set de reguli existent şi acceptat într-un cadru social. privit prin prisma condiţionării, orice om, indiferent de ţara în care trăieşte e o oaie, albă sau neagră, în funcţie de direcţia în care priveşte turma lui. ne organizăm în grupuri pentru a socializa şi pentru a ne satisface şi alte nevoi definitorii pentru umanitate. relaţiile cu ceilalţi sunt indispensabile, sau cel puţin aşa ne învaţă istoria. pentru a rămâne în vârful lanţului trofic, omul cu mintea sa ascuţită recurge la orice strategie ce serveşte la îndeplinirea scopurilor individuale şi colective, pentru supravieţuirea haitei din care face parte.

nu ştiu dacă lupii şi oile se întreabă vreodată cum îi influenţează pe ei legile, dar cunosc destul de mulţi oameni care pun sub semnul întrebării legile omeneşti. mi-am început ziua citind un articol cu nişte date statistice din 2012, legate de abuzuri asupra copiilor în ţara noastră. în 2012 circa 40% din părinţii români recunosc că îşi bat copiii. câţi îi bat fără să recunoască? legea interzice violenţa şi totuşi unii părinţi consideră că bătaia e ruptă din rai. conform aceluiaşi studiu, 63% din copiii români spun că sunt bătuţi. peste 80% din şcolari sunt certaţi de către profesori când se comportă greşit. pe vremea când umblam eu la şcoală, părinţii şi educatorii noştri erau ocupaţi să ne transmită cât mai multe reguli de care trebuie să ţinem seama în viaţă. se considera greşit să nu le reţii. ce rost are acest gen de educaţie cu pumnul şi cu regula? oare cineva ne va spune mereu ce să gândim şi cum să simţim? oare nu ăsta e adevăratul haos? 

de urmărit

pentru cei care sunt pasionați să urmărească stelele, în seara aceasta, încă ceva vreme de acum încolo, vreo 4 ore, cam așa, putem vedea cum Jupiter se intersectează cu Luna. constelațiile cerului de iarnă se pot urmări seara spre sud, sud-vest și vest. în martie putem admira ceea ce se cheamă triunghiul de iarnă: Sirius, Procyon și Betelgeuse și putem vedea planeta Jupiter, aflată acum în apropierea Pleiadelor. în speranța că nu veți congela în încercarea de a vedea o nebuloasă superbă numită Orion, încercați cu ochiul liber, dacă nu aveți noroc de un telescop. 

pe 20 martie se produce echinocțiul de primăvară, când ziua și noaptea vor fi egale, urmând ca după acesta, ziua să tot crească până la solstițiul de vară. pe 27 martie, ultima Luna Plină din iarna aceasta ne dă semnalul primăverii. amerindienii zic că după această dată, ies viermii din pământ și apar ciorile sau corbii cu croncănitul lor specific. se zice că un corb ce apare acum e semn magic, foarte bun. această perioadă este propice atât pentru pregătirea de uleiuri și amestecuri cu scop de protecție în fața bolilor și energiilor negative, cât și pentru împrospătarea și curățenia de primăvară. să nu uităm de aventura secretă a zeului Marte cu zeița Venus, care ne atrage atenția asupra contradicțiilor ce pot apărea în viață și ne învață să nu absolutizăm, încurajându-ne în același timp să găsim sau să ne creăm propriul echilibru.

lemne pentru iepuri

  Tiganul aduna vreascuri pe brat, la un moment dat apare padurarul si il intreaba :
- Ce faci ma iar ai venit la furat de lemne ?
- Nu domnule, le adun pentru iepuri .
- Ce ma iepurii tai mananca lemne ??
- Eh, daca nu le mananca le bag pe foc.

i love Sia !

recomandarea de duminică

am dat azi peste un site pe care vi-l recomand şi vouă, în special secţiunea Food and Drink ... http://www.videojug.com/ 

întreb

alegerile noastre au caracter de legi? din câte înţeleg eu, asta înseamnă că dacă la orizont desluşesc ceva şi îmi pare că e o pisică încolăcită pe ramura unui măr, atunci aia e? ce faci când ajungi lângă pom şi constaţi că e doar o creangă îmbârligată, fără pisică pe ea? se aplică legile lui Murphy? 

sfat bun de urmat

când ai nevoie de încurajare, găseşte pe cineva pe care să încurajezi

cântec pentru o zi de joi

una din dorinţele mele încă neîmplinite este să studiez în profunzime etnomuzicologie şi istoriografie muzicală universală. pe mine, muzica mă scoate în fiecare zi din rutină şi îmi oferă prilejul de a fi recunoscătoare pentru capacitatea umanităţii de a crea frumosul şi, prin acesta, de a se înălţa spiritual.



citat din Paler, despre Dumnezeu

"Atît cît pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitîndu-se spre cer, ci căutînd în sine însuşi ce anume ar putea opune morţii şi neantului. N-am suportat gîndul că sîntem doar pulbere şi atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. Dumnezeu e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola. El s-a născut astfel dintr-o revoltă; a fost, la început, un protest. Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a aşternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu şi-a putut ţine niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost şi mai greu decît lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive şi s-au transformat în imprecaţie. În loc să-l mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeaşi clipă, ne-am cutremurat. Cum să rămînem singuri în univers? Înainte ca strigătul să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au înălţat din nou... Dumnezeu reînviat astfel este, însă, altul decît cel invocat la început. Cu totul altul. Acesta e un Dumnezeu născut din singurătate şi spaimă. Din teroare. Şi, născut din teroare, el nu putea cîrmui decît prin teroare. A scos deci sabia şi a ucis. A trecut prin foc şi sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugurile şi în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Şi-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Şi astfel, în locul paradisului pierdut, s-a înălţat Golgota. În locul arborelui cunoaşterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinţei a apărut o crimă... Vi se pare că e o blasfemie ce spun? Vă mărturisesc că dacă aş fi devenit profet, aş fi refuzat să devin profetul acestui Dumnezeu involuat. Căci între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morţii şi un tiran care şi-a ucis propriul fiu e o involuţie, nu-i aşa? Eu nu pot să cred că e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mîini. Cel răstignit a regretat, poate, în clipa cînd i-au fost udate buzele cu oţet, iluziile sale despre cer. El a înţeles, poate, atunci că nu există glorie decît pe lumea aceasta. Pentru că, fiu al lui Dumnezeu, el este totuşi om ca şi noi... Dumneavoastră n-aţi simţit niciodată în palme urmele cuielor?... Şi vorbeam de iertare. Numai noi am fi în drept să iertăm. Mai întîi neputinţa. Şi apoi crimele. Dar Dumnezeu nu vrea iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită şi că Dumnezeu mai poate şi greşi. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta?

Metafizica singură, cînd nu e pusă în serviciul unei idei sîngeroase, nu ucide. Dumnezeu n-a devenit sîngeros decît în clipa cînd s-a găsit cineva care să ucidă în numele lui... Credinţa ... ne cere să suportăm tot ce se întîmplă, cu gîndul la viaţa de apoi. Aici e, de fapt, problema. Amînînd totul pentru lumea de dincolo de mormînt, ne cereţi să lăsăm lumea aceasta pe seama celor care se descurcă mai bine decît noi. Amînînd totul pentru Judecata de apoi, vom lăsa toate nedreptăţile neclintite. Istoria este Golgota şi dumneavoastră ne spuneţi că n-avem ceva mai bun de făcut decît să ne suim crucea şi, dacă ni se cere, să ne suim singuri pe cruce şi să întindem mîinile pentru a ni se bate cuiele. Iată ce nu pot să accept. Iluzia Judecăţii de apoi ne predă istoriei cu mîinile legate, ne lasă la cheremul istoriei, să facă ce vrea din noi. Ea ne cere nu să înţelegem istoria, ci s-o îndurăm. Să ne resemnăm. Să credem că într-o altă lume vom fi răsplătiţi pentru resemnarea noastră de acum. În felul acesta, ne trezim fără nici o apărare în faţa nedreptăţilor. Mai mult, ne pomenim că Dumnezeu a trecut de partea celor care ţin istoria în hăţuri. Dar dacă Dumnezeu face jocul tiranilor nu este şi el un tiran? Dacă el stă pe capră alături de cei care strîng hăţurile în mîini, cum pot eu să-l iubesc? Veţi zice că şi grecii au făcut acelaşi lucru prin Sisif, cu singura deosebire că Sisif îşi urca stînca, nu crucea. Dar între Sisif şi Christos eu văd o deosebire mult mai mare decît aceasta. Sisif speră că stînca lui se va opri, totuşi, într-o zi în vîrf, în vreme ce Christos nu mai speră nimic pe Golgota. El vrea să se urce pe cruce şi e pregătit pentru asta. Christos ştie că nu suie Golgota decît o singură dată. Că la capătul acestui drum nu există pentru el decît răstignirea. Şi că deci el n-are altă speranţă decît să-şi accepte osînda. Sisif vrea să iasă din osîndă. El se revoltă împotriva osîndei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămîne în vale, nu s-ar mai chinui să-şi urce stînca. A urca e pentru el o formă de speranţă, în vreme ce pentru Christos este o formă de a ne arăta calea mîntuirii... între speranţă şi mîntuire este o mare diferenţă. Nu ştiu ce credeţi dumneavoastră în intimitate despre infern. Eu cred că infernul există. Dar cred că există aici pe pămînt. Aşa cum aici pe pămînt e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul".