Pe prietenul meu, Vasile l-am cunoscut prin intermediul acestui blog. El zice că nu mai e la modă bloguiala.
În urmă cu niște ani, am descoperit un instrument de dialog, în mediul virtual, cu oricine. Așa cum aveam să trăiesc chiar pe pielea mea, spațiul acestui jurnal, deschis oricui dorește să-l citească, funcționează identic cu mediile în care ne învârtim în fiecare zi. Ceea ce oferă, poate, blogul, în plus față de contextele de comunicare față în față, este distanța mai mare între vise, o respirație mai mult înainte de orice ai avea de spus.
Azi (și în fiecare zi) sărbătoresc existența acestui blog, privind cu încredere înspre liniștea ce vine dinspre toți cei care ajung pe aici. Sunt recunoscătoare că există cetățeni care continuă să scrie pe bloguri și că am șansa să aflu diverse din scrierile lor. Slavă Domnului, blogurile nu s-au închis doar pentru că alte instrumente de comunicare/socializare par a le fi surclasat. Sunt mulțumită totodată că prin intermediul lui, pot să exersez o aptitudine ce pare a fi pe cale de dispariție, scrisul. Îi datorez, de asemenea, împărtășirea multor gânduri care n-ar fi ajuns până la mine, dacă nu erau protejate de confortul anonimatului. Am plâns și am râs împreună cu necunoscuți care mi-au devenit prieteni în viața reală și am învățat din nou să mă ghidez după vocea interioară. Am învățat multe despre curaj și despre speranță, despre cât de ușor se năruie credința în oameni, despre câte mai am de învățat pe lumea asta și despre amplitudinea intențiilor umane. În timp ce Facebook e ca un album viu de omuleți care circulă prin fața ochilor mei, blogul rămâne spațiul aerisit unde am timp să mă exprim în felul meu propriu și care oglindește și lenea sau zelul cu care abordez o serie de teme.
Din punctul acesta de vedere, din punctul de vedere al timpului investit în înșirarea de cuvinte, e firesc ca într-o lume în viteză să nu existe dorința de a respira mai adânc înainte să vorbim. Până când omul rămâne o ființă socială și mai ales în condițiile în care idealul extrovertit este comunicarea cât mai rapidă și mai clară a ideilor, rețelele care oferă mai multă expunere vor fi ca mierea pentru toți cei interesați. La fel cum și blogurile pot foarte bine să existe pentru cei care vrem să mișcăm mai încet.
La mulți ani, blogule, să fii iubit și apreciat la valoarea ta reală!
No comments:
Post a Comment