mi-s tare dragi oamenii pe care îi văd foarte rar. când mă întâlnesc cu ei, îmi trece prin cap un gând fugar despre cât de fain ar fi să îi văd mai des, în cazul în care programul fiecăruia dintre noi ar fi altfel organizat și viețile noastre ar avea vreun drum în comun. și pe urmă îmi trec prin minte imagini cu ... melcul dintr-un banc sec ce-mi place mie și pe care o să vi-l spun mai târziu.
ne vedem rar pentru că:
1. alergăm să facem rost de bani ca să plătim chirii, facturi, rate, pamperși, medicamente, etc.
2. alergatul după bani se face după un program bine gândit, de regulă de circa 8 ore pe zi, care, de fapt, în foarte multe cazuri, ține mai mult, din diverse motive, pe care nu suntem remunerați să le enumerăm ....
3. după programul bine gândit de muncă, avem de umplut câteva ore cu activități semnificative, de genul: cumpără pâine, plătește factura la curent, gaz, apă, repară țeava spartă la baie sau centrala care tocmai s-a stricat - de cele mai multe ori trebuie chemat cineva, care vine, constată, îți dă un diagnostic, te taxează, îți spune la ce să te aștepți la următoarea vizită când va fi remediată defecțiunea (la prima vizită doar se constată) iar la vizita nr. 2, tot pe banii tăi, îți spune că baiul detectat prima oară (pentru care ai stat o săptămână din iarnă fără centrală) nu e senzorul comandat și care a trebuit să fie livrat în săptămâna-cea-fără-de-apă-caldă, ci o simplă chestie înfundată, neobservată inițial. activități consumatoare de timp. mereu apare câte una.
4. dormim cam mult. adunând orele de muncă (includem aici și mersul și venitul de la lucru) și încă trei ceasuri de rezolvat cumpărăturile, spălatul pe dinți, pieptănatul, îmbrăcatul, cafeaua de dimineață, reiese că rămân circa 10 ore pe zi pentru somn și interese personale, a.k.a. pasiuni, activități de relaxare, etc. eu dorm cam 7 ore pe noapte, ceea ce înseamnă câteva ore bune pentru ca să fac fix ce vreau eu. uneori, reușesc asta în somn (fac fix ce vreau) însă destul de rar.
5. din orele zilnice în care avem posibilitatea să facem ce ne place, o oră mâncăm, circa o oră vorbim la telefon cu cei mai apropiați plus chestiuni colegiale sau de ajutat pe cineva din afara serviciului. aș fi de acord să ne hrănim cu pastile, că ar merge mai repede. rămâne ceva timp ca să facem diverse, printre care să ne întâlnim cu prietenii. ca să ajungem la întâlnirea cu cineva, consumăm în total 40 minute, tur-retur. rezultă circa 20 minute de quality-time. rezultă că ești norocos să ai o familie formată din puțini membri și un prieten, maxim doi cu care să petreci ceva timp zilnic. în al doilea rând, ești un om fericit dacă îți place să mănânci, să te îmbraci, să te piepteni, să circuli dintr-un loc în altul și să observi oamenii din maxi-taxi sau autobus. cred că ești fericit și atunci când ești singurul responsabil de programul tău, de timpul tău și banii tăi.
revenind la promisiunea din primul paragraf, știți de ce a murit melcul? pentru că s-a uitat în priză!