declaraţie de dragoste

Sunt îndrăgostită de tine. De felul în care sunt eu, atunci când eşti şi tu. De ceea ce suntem când locuim acelaşi spaţiu, când respirăm acelaşi aer. Când eşti la depărtare de ... doar o singură respiraţie, doar la o convulsie a inimii care împinge sângele meu prin artere şi vene. Când sunt la o palmă de creştetul tău, atunci când te adulmec şi mă minunez de frumuseţea ce o simt din gâtul tău care pulsează a viu. Mă uimeşte atingerea catifelată a mâinii tale şi aş vrea să am toate hainele din pielea ta. Sau măcar o parte din ele. Mi-aş rupe inima în două, să te botez cu toate numele ce nu le porţi încă, aş rescrie toate poveştile lumii, ştiind că am să te regăsesc în fiecare, în fiecare pas, fiecare gest, fiecare întâmplare. Toate celulele mele vibrează, ştiind că undeva, oriunde, celulele tale se hrănesc. Pentru că ţi se dilată pupilele şi clipeşti des şi mărunt şi pentru că eşti foarte serios, deşi uneori nici tu nu crezi asta. Îmi place când îmi spui lucruri, doar pentru că simţi că mi-ar plăcea să le aud, şi râd din tot ce e în mine atunci când eşti bine dispus. Mă înduioşează când îmi spui că tu crezi în mine, chiar dacă nu crezi în tine şi mă nedumereşte cum se face că tu ai răspunsurile pe care şi eu le caut. Îmi place când îmi aduci cretă colorată şi mă laşi să scriu pe ziduri şi trotuare sau doar să mâzgălesc vreun semn al trecerii noastre pe acolo. Îţi mulţumesc pentru fiecare secundă în care ştiu că exişti, pentru fiecare moment în care îţi îndrepţi privirea spre cer şi vezi infinitul.