Cineva mi-a spus că mi-a vândut nişte vise. Mi s-a părut ciudat, pentru că eu nu cumpăr aşa ceva. Nu cumpăr vise, nu cumpăr scuze şi nu cumpăr poveşti. Apoi, am stat şi m-am gândit cum am putut crea această impresie. Uneori, mă enervează teribil să observ că eu doar creez impresii. Oricum ar fi, omuleţul simpatic m-a pus pe gânduri ... Dau un rinichi, în schimbul unui MULŢUMESC ! (Acum, mulţumescurile se strâng în borcane, ca în reclama aceea de-a dreptul uluitoare la ceva servicii bancare!!!) Dau bineţe, pentru ca să mi se răspundă. Mănânc de foame. Am impresia că mă testează virilul singuratic şi mă întreb de ce. În locul lui, aş da anunţ în Flash. Vând vise. Negociabil. Ciudate, visele străine. El m-a enervat, în primul rând, pentru că nici nu ştiam pe ce aş fi dat banii, în cazul în care o luam razna şi i le cumpăram.
No comments:
Post a Comment