dacă ai suflet, pune-l pe hold un pic.
ieri dimineaţă pe la şase, am lăsat mâţele să iasă, ca să pot dormi în continuare. pe la 8 era mare gălăgie pe terasă, pe urmă am adormit. am avut un vis în care cineva a murit, eu mă uitam de sus cum se învineţeşte, apoi se înnegreşte, între timp mi-am văzut de ale mele, peste noapte cadavrul zăcea undeva în iarbă, printre copaci. am fost la spital, nu ştiu de ce trebuia să scot o hârtie de la dentist, în primul rând, ceva pentru identificarea cadavrului. între timp, maică-mea a venit şi a scuturat persoana moartă, care s-a trezit. unii mă ştiţi, ştiţi de visele mele ... premoniţii...
ieri pisica mamă a fost de negăsit. niciodată nu a lipsit atât de multe ore în şir, aseară toată familia mă suna să întrebe dacă nu cumva a apărut de undeva. i-am luat pe pui cu mine în pat, s-au liniştit în prezenţa unei fiinţe cunoscute. noaptea a trecut şi dimineaţa m-au trezit, plângeau, neobişnuit de tare. mama lor nu mai venea. am căutat-o pe drum în sat, mă gândeam că poate a lovit-o vreo maşină, pentru că altfel nu îmi explicam absenţa unei mame care alăptează pui, atât de multă vreme. pe urmă am plecat în oraş. tata m-a sunat de două ori să mă întrebe dacă ştiu ceva despre Tina.
pe la 16 m-a apucat o durere de cap şi o stare de sfârşeală de nedescris. am venit acasă, unde taică-meu îmi monta cuierul. l-am întrebat dacă ştie ceva despre pisică. mi-a zis mohorât că nu a venit. după vreo jumătate de oră, cobor să fac o cafea, în speranţa că mă înviorez. întreb de Tina. el zice că nu mai vine. eu întreb, cum aşa. el zice aşa. pe urmă, între două fumuri de ţigară, mă întreabă - ştii unde e pisica ... eu fac ochii mari şi dau din cap că nu. zice, pisica nu mai vine, nu are cum să vină. e întinsă sub un copac, pe drumul din spatele curţii. moartă. eu pun cana jos, îi întorc spatele şi urc în camera mea.
mi-am pus treningul şi papucii, zic, mă duc după ea. întreb exact unde e. îmi explică. da nu te duce acum, să nu te vadă vecinii, o aduc eu mai spre seară ... cred că a lovit-o cineva.
- e pisica mea ! acum mă duc după ea !!
iau găleata şi chem câinele cu mine. nu e adevărat. nu e adevărat. e o glumă. mă duc, ajung la copac, plin de iarbă la baza lui. câinele adulmecă, nu îndrăzneşte să se apropie.
era în iarbă. întinsă pe jos, cu spatele la lume cu lăbuţele spre copac, botul protejat, ascuns sub lăbuţa stângă. parcă alerga. plin de muşte. era chiar ea. fac un pas, mă aplec, nu ştiu cum s-o prind, să nu se spargă ... îi văd opacul ochiului drept, mă revoltă când văd o insectă care se plimbă pe corneea ei. când o luam în braţe, ziceam mereu că are un kil şi un pic. o ridic acum, din nou am senzaţia că o sparg, îmi trage mâna în jos. era grea. şi ţeapănă. îmi vine s-o privesc în ochi, dar nu pot pătrunde prin opac. blăniţa alb cu negru e la fel de vie. picioarele din spate sunt lovite. haide, comoara mea mică, mergem acasă.
o aşez în găleată, e ca un tigru cu lăbuţele ridicate în atac, cu botul protejat de perniţele picioarelor din faţă. ajungem pe drumul principal, unde o copilă mă întreabă mirată ce s-a întâmplat cu pisica. vine şi câinele după mine, foarte tăcut, se opreşte la poartă, mă lasă să intru. trec pe lângă casă, ajung în spate şi strig după tata. te rog, sapă o groapă.
am pus găleata jos. ea tot nu vroia să se uite la mine. când a venit tata, mi-au dat lacrimile. el s-a dus lângă un butoi gol, unde s-a aşezat, cu capul sprijinit pe o mână. unde vrei să sap groapa. am ales locul. piciorul lui stâng apăsa pe lopată, una, două ... şapte paşi apăsaţi. ajunge. e destul.
pornesc să aduc pisica. mi-o ia înainte, cedez. o ridică, se uită la ea, spune ceva cu voce tare şi o pune în iarbă în faţa mea şi pleacă. m-aplec şi plâng. de ce nu îmi mai miaună dracului încă o dată măcar. mă uit la caninii ei, îmi imaginez cum mârâie la cineva, postura, picioarele îndoite îmi spun că se apăra de ceva. sânge doar pe lăbuţa din spate. drumul nu e circulat, doar pe jos poţi merge pe acolo, eventual cu o căruţă amărâtă.
pe mormânt, garofiţe. aseară a fost ziua unei prietene şi toate fetele au primit flori. glumeam, zicând că astea-s flori de morţi.
voi, care o ştiaţi, vă rog să nu o uitaţi. pentru un an şi trei luni, it was us against the world.