
a fost odată o pisică mică, ce avea ochi albaştri. era foarte curioasă, jucăuşă, avea gheruţe ascuţite şi era foarte atentă. dormea sub o plapumă, departe de surioarele şi frăţiorii ei, într-o lume nouă, la mulţi kilometri depărtare de locul unde s-a născut ea. învăţa repede totul, descoperind lumea cu mustăţile ei, căzând de pe scara casei unde locuia o singură dată, pentru că din căzătura cu pricina a învăţat cum şi unde să calce când urca la etaj sau cobora din mansardă. adulmeca iarba şi copacii, sărea la căţelul din curte, pe care l-a învăţat foarte repede ce înseamnă atitudinea de felină şi după un timp au ajuns prieteni buni şi loiali, care păzeau cu străşnicie curtea peste care îşi împărţeau supremaţia, alături de flori, gâze şi alte mişunătoare din zona cu pricina. din joacă în joacă, pisica crescu şi deveni mămica a doi pui negri cu ochi mici şi voci puternice. care, la rândul lor au dezvoltat atitudini feline şi au pus stăpânire pe casa şi curtea bipedei care, cică, are grijă de ele. de fapt, e invers ...
3 comments:
:) misto... si ce ochi are smecherul din urma...
catelu meu o sa manance pisici cand o sa fie mare :P
ce bine ca ale mele sunt asa departe si, in plus, chiar daca ar ajunge prin curtea mea cainele tau, ar trebui sa se bata cu pazitoarea canina a proprietatii, inainte sa ajunga la feline ... :P
Post a Comment