dacă ai văzut filmul dancer in the dark cu ... bjork, poate mai ţii minte scena în care cineva era spânzurat, ca pedeapsă pentru faptele sale. scena aceea, unde nişte bipezi, pun ştreangul în jurul unui gât care a săvârşit o faptă rea şi alţi bipezi privesc cum se desfăşoară execuţia.
azi am văzut changeling. nu e rău filmul. dar m-a lovit scena cu ... spânzuratul. să zicem că faci o mare răutate. o crimă. orice. şi eşti condamnat pentru că ai făcut asta. trebuie să plăteşti cu viaţa. dar oare e necesar să vină lumea, ca la spectacol, să te privească cum mori ... mă uitam şi mă gândeam că spectacolul ăsta e mai jos decât orice crimă. privind cum moare un criminal, ai impresia că se restabileşte echilibrul, că se face dreptate, că eşti cumva răzbunat, dacă ţi-a omorât vreun apropiat. şi ştiind că s-a făcut dreptate, poţi merge acasă liniştit să dormi.
lăsând cruzimea asta în sufletul tău, prin intermediul ochilor, nu devii tu însuţi un ucigaş?
1 comment:
sau spanzurarea lui Saddam. oricat de detestabil a fost omul ala, mi-a fost mila de el atunci.
impuscarea e o moarte mult mai demna, mi se pare.
Post a Comment