mulţi dintre noi, iubim natura. ceea ce se vede fizic în jur. munţi, copaci, râuri şi mări. toate ne inspiră, toate ne fac să ne simţim mici. ne ascundem în ceea ce percepem a fi frumuseţea. ne facem mici, proclamând măreţia naturii. naturalul. e multă siguranţă acolo, unde ştii că ceva e mai presus de tine, poate chiar cineva. sufletul lucrurilor? dumnezeu? buddha? sau allah? eu cred că toată admiraţia care ne lasă muţi, e pur şi simplu o formă de frică. una adânc înfiptă în noi şi care ne împresoară mereu cu rădăcini şi frunze ce foşnesc în nemărginire. personal, admir natura pentru micile ei înşelătorii. pentru că ele se văd cu ochiul liber ... spre deosebire de cele ale minţii umane.
legea naturii e una singură. nu ştiu ce soi de viaţă este pe alte planete, dar la noi, viaţa se tot perpetuează de mii de ani. pervers. ca un virus, care se autocopiază. legea firii e simplă. viul trebuie să creeze viu; viul se naşte, se multiplică şi moare. ciclul e banal, la fel ca şi mecanismul unic, care declanşează viaţa.
leii nu vânează, ei doar se hrănesc din prada doborâtă de leoaice. e interesul masculului să stea în preajma unei femele care ştie să vâneze, pentru că atunci e şi el hrănit. e interesul femelei să vâneze, pentru a se hrăni şi a-l hrăni pe acela care îi va duce instinctul matern la suprafaţă. şi e interesul naturii, ca cei doi să îşi unească celulele într-un leuşor mic şi simpatic. pentru că aceasta este singura raţiune a vieţii biologice, şi anume, să meargă mai departe.
cimpanzeii sunt şi mai interesanţi. ca şi la alte specii, există un mascul, care păstoreşte mai multe femele. dacă un mascul rival aduce unei femele mâncare, aceasta va abandona masculul dominant din grupul ei şi va depozita materialul genetic al celui care o păcăleşte. o hrăneşte, de fapt. foamea e nevoie elementară. fără hrană, majoritatea organismelor de care eu am auzit, se ofilesc şi mor. viaţa nu merge mai departe. ceea ce nu e în interesul naturii. cimpanzeul mascul are interesul să o păcălească pe înfometată. o păcăleşte. adică, de fapt, natura îşi atinge scopul suprem, şi nimeni nu se plânge de lipsă de loialitate.
am citit undeva că forma penisului este determinată, istoric, în evoluţie, şi de un factor cel puţin interesant. masculul trebuie să se asigure că informaţia genetică proprie lui este cea care e transmisă mai departe. şi nu informaţia altui mascul. de aceea, cel cu ... formele cele mai pronunţate, va fi capabil să cureţe receptacolul de materialul genetic al altor masculi. aceştia, poate au ajuns, anterior, la femela adulmecată şi de către cel mai viril pretendent. cel mai probabil, tot printr-o păcăleală. sau un soi de condiţionare.
natura ... e vie şi frumoasă, are o singură lege. cineva mereu păcăleşte pe altcineva. bărbatul pe femeie. femeia pe bărbat. pentru ca viaţa să se perpetueze, e nevoie de o păcăleală, o minciună spusă frumos, încolăcită pe instinctul de supravieţuire, bazal, pe nevoia de hrană, primară. un organism are nevoie de hrană, pentru a deveni viabil şi a participa la cursa cromozomilor înspre un nou adn. cineva îmi spunea foarte serios că bărbaţii şi femeile nu au ce căuta împreună. pentru că gândesc diferit, pentru că au instincte diferite, pentru că acţionează diferit. din aceste puncte de vedere, nu există asemănări. tot de aceea, cred, s-a scris şi că femeile sunt de pe venus şi bărbaţii de pe marte. adică, de pe planete diferite. cu asta sunt de acord şi eu. nu ştiu dacă e urât să păcăleşti pe cineva să facă sex cu tine. mi se pare însă că, noi, bărbaţi şi femei, chiar şi cei care nu sunt pasionaţi de genetică, nu ar trebui să ne folosim creierul pe post de armă. pentru că această armă nu ne apără de frică.